Page 17 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE TESTE SPECIALIZATE DE 17
AL LABORATOARELOR SYNEVO ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE

IL-1RI şi IL-1RII. Caracteristicile funcţionale ale acestor citokine şi receptori diferă, determinând
consecinţe variate, necesare modulării efectelor, astfel:
- IL-1α şi IL-1β sunt citokinele active biologic, cu structuri şi roluri similare, reglate însă
diferit;
- IL-1RA (engl. IL-1 receptor antagonist) este, în fapt, un antagonist natural al receptorului
pentru IL-1;
- IL-1α se poate lega doar de IL-1RI, iar IL-1β şi IL-1RA se pot lega de ambii receptori;
- receptorul IL-1RII (67 kDa), care nu transmite semnale intracelulare, este considerat un
receptor „capcană” (engl. „decoy”). De IL-1RII se pot lega doar IL-1β şi IL-1RA;
- doar receptorul IL-1RI (80 kDa) transmite semnale intracelulare. De receptorul IL-1RI se
pot lega toate cele 3 citokine IL-1 şi transmite semnale intracelulare primite de la IL-1α sau
IL-1β 7;8;9 .
Ataşarea IL-1α sau IL-1β de IL-1RI determină asocierea receptorului cu o proteină accesorie (IL-1RI
RAcP), critică pentru inducerea semnalului ce determină activarea factorilor nucleari de transcripţie,
prin intermediul unor proteine MAP (engl, macrotubule associate proteins) asociate căii kinazice .
8
Receptorul activ, IL-1RI, este larg răspândit, spre deosebire de IL-1RII care se află pe suprafaţa
doar a câtorva tipuri celulare (neutrofile, monocite, celule B). Prin captarea şi sechestrarea celor 2
citokine active (IL-1β şi IL-1RA) receptorul IL-1RII are rol antiinflamator . Ambii receptori pot fi clivaţi,
7
cu apariţia rapidă în circulaţie a receptorilor proteici solubili (un alt mecanism tampon al semnalizării
induse de citokinele IL-1) .
9
Ambele citokine active biologic (IL-1α sau IL-1β) sunt sintetizate sub formă de precursori proteici,
activi doar în cazul pre-IL-1α; precursorul pre-IL-1β rămâne în citoplasmă până la clivarea sa de către
caspaza 1 (engl. IL-1β converting enzyme, ICE) .
7;9
Sursa majoră a citokinelor IL-1 este reprezentată de linia celulelor fagocitare mononucleare (macrofage),
deşi pot fi sintetizate de asemenea în multe alte celule (celule endoteliale, keratinocite, osteoblaste,
neutrofile, celule gliale). Agenţii stimulanţi ai secreţiei de IL-1 sunt reprezentaţi de endotoxine, alte
citokine, microorganisme, antigene variate .
7
Producţia de IL-1 în cursul răspunsului imun este responsabilă de spectrul manifestărilor clinice
asociate „stării de boală”, precum febra, letargia, somnolenţa şi anorexia (urmare a acţiunii IL-1
asupra sistemului nervos central) .
7;8
La nivelul hepatocitului, IL-1 stimulează, ca şi IL-6, producţia reactanţilor de fază acută (peptidul
amiloid, proteina C reactivă, complementul), pe baza sechestrării locale a altor proteine (scade în
special eliberarea serică a albuminei) . Pentru a obţine aminoacizii necesari sintezei masive a
7;8
acestor noi polipeptide, IL-1 favorizează de asemenea distrucţia proteinelor musculare, resimţită ca
mialgia ce acompaniază unele boli 7;8;9 .
Citokinele IL-1 stimulează răspunsurile imune de tip celular şi umoral acţionând atât asupra limfocitelor
T, via IL-2 (IL-1 stimulează producţia de IL-2 şi creşterea expresiei receptorului pentru IL-2), cât şi
asupra limfocitelor B (IL-1 stimulează proliferarea limfocitelor B şi producţia de imunoglobuline) .
8
De asemenea este favorizată acumularea locală de leucocite prin creşterea expresiei moleculelor de
adeziune la nivelul endoteliului vascular .
8
Rolul proinflamator al citokinelor IL-1 este dat de stimularea metabolismului acidului arahidonic, cu
producţia şi eliberarea consecutivă a altor citokine (mai ales IL6 şi chemokine). De asemenea, IL-1 are

17